”Lady Midnight” (The Dark Artifices #1) by Cassandra Clare – Review

Processed with VSCO with a4 preset*English below*

 

Cassandra Clare a lovit din nou!!

Recunosc că mi-a fost puțin frică să încep această carte, am amânat destul de mult până să o încep. De ce? Am avut un sentiment că va fi foarte bună și cu siguranță voi vrea să le citesc și pe următoarele, iar acestea nefiind apărute… asta însemna o așteptare lungă; și urăsc astfel de așteptări. Am avut dreptate! „Doamna de la Miezul Nopții” e pur și simplu extraordinară! De ce am început-o acum?! Se uita atât de insistent la mine de pe raft încât, de data asta, am cedat…

Revenim în lumea vânătorilor de umbre, o lume de care mi-a fost foarte dor ( cei care nu ați mai întâlnit această lume, vânătorii de umbre sunt nefilimi ce au datoria de a vâna demoni și a scăpa lumea de ei, omorându-i). Însă, de această dată îi avem în prim plan pe Emma Carstairs și Julian Blackthorn, prieteni, dar cel mai important: parabatai.

I-am cunoscut pe cei doi în ultimul volum din seria Instrumente mortale pe când aveau 12 ani, însă acum, în această carte, sunt adolescenți. Rămas fără părinți și frați mai mari, Julian își ia datoria de a avea grijă de frații lui mai mici, dar și de parabataiul lui, Emma, ai cărei părinți au fost uciși în urmă cu 5 ani într-un mod brutal. Chiar și după atâta timp, Emma încearcă să afle cine i-a omorât părinții, lucru ce stă la baza acțiunii întregii cărți.

Lumea vânătorilor de umbre este una cu adevărat magică, rune ce îți dau anumite puteri, arme mega cool, vârcolaci. magicieni, vampiri, spirite ale naturii, îngeri și demoni, tot ceea ce ați citit în povești și a fost magic, ia viață în această lume. În afară de zombi… aparent.

Iubesc stilul de scriere al autoarei! A reușit să mă vrăjească pe parcursul a 6 cărți, cele din seria TMI, și nici acum nu a dezamăgit. Acțiunea, personajele, aparițiile celorlalți din seriile trecute, întorsăturile de situație ( oh, man, oh, man… ce a fost asta?! nu am văzut nimic venind, oricât am presupus…), sentimentele transmise, relația strânsă a familiei Blackthorn, Emma și Julian… Mi-a plăcut prea mult cartea!

Aș vrea să vă spun mai multe, dar cu siguranță o să stric tot farmecul cărții! Farmec pe care îl veți întâlni citind cartea. Cei care ați citit celelalte serii și v-au plăcut, o veți iubi și pe aceasta, fără doar și poate! Însă ceea ce super interesant la seriile scrise de Cassandra Clare e că le poți citi în ce ordine dorești. Chiar dacă sunt menționări din celelalte serii, poate fi citită și ca sine stătătoare bine mersi.

I-am dat acestei cărți 5 steluțe pe Goodreads și este disponibilă la Editura Corint – Leda Edge. 😍

 

***English***

Cassandra Clare strikes again!!

I admit that I was a little afraid to start this book, I postponed it for a long time. Why? I had a feeling that it will be a really good  book and I would definitely want to read the next ones immediately, but they weren’t published yet… so that means a very long time waiting for them; and I hate these kinds of waiting. I was right! ”Lady Midnight” is simply extraordinary! Why I read it now?! The book was staring at me so intensely from the shelf that I gave up this time and I started it…

We are back into the shadowhunters’s world, a world I’d missed terribly (for the ones that are new to this world, the shadowhunters are badass, cool demon hunters 😏). This time, the main characters are Emma Carstairs and Julian Blackthorn, friends, but most importantly: parabatai.

We met those two in the final book of The Mortal Instruments series when they were 12, but in this book they are teenagers. Left without parents and olders brothers, Julian has to take care of his younger brothers and sisters and his parabatai, Emma, whose parents were killed 5 years ago in an inhuman way. Even after all those years, Emma tries to find out who killed her parents, this is the thing that stays at the base of this book.

The shadowhunters’s world is a truly magical one, runes that give you powers, super cool weapons, werewolves, warlocks, vampires, faeries, angels and demons, everything you’ve read and it was magical, comes to life in this world. Other than zombies… apparently.

I love the writing style the author has! She managed to fascinate me with all of the books from the TMI series, and she didn’t disappoint with this one either. The action, the characters, the appearances of the ones from the other books, the plot twists (oh, man, oh, man… what was that?! I didn’t see that coming at all… any of it), the feelings, the Blackthorns, Emma and Julian… I enjoyed this book way too much!

I want to say more about this book, but I am afraid that I will ruin it! You have to read it especially if you read the previous books and you loved them, you will love this one too! But what it is special about the books tha Cassandra Clare wrote and take place in this world, is that you can read the series in any order you want. Even if there are mentions from the other series, you will understand it just fine and you can start with this one.

I gave this book 5 stars on Goodreads. 😍

 

Quotes:

“When you love someone, they become a part of who you are. They’re in everything you do. They’re in the air you breathe and the water you drink and the blood in your veins. Their touch stays on your skin and their voice stays in your ears and their thoughts stay in your mind. You know their dreams because their nightmares pierce your heart and their good dreams are your dreams too. And you don’t think they’re perfect, but you know their flaws, the deep-down truth of them, and the shadows of all their secrets, and they don’t frighten you away; in fact you love them more for it, because you don’t want perfect. You want them. You want—”

He broke off then, as if realizing everyone was looking at him again.

„You want what?” said Dru with enormous eyes.

„Nothing,” Julian said. „I’m just talking.”

 

“There was beauty in the idea of freedom, but it was an illusion. Every human heart was chained by love.”

 

“These pictures are my heart. And if my heart was a canvas, every square inch of it would be painted over with you.” 

 

“No one is ever the villain of their own story.” 

 

“We are bound together, Emma, bound together—I breathe when you breathe, I bleed when you bleed, I’m yours and you’re mine, you’ve always been mine, and I have always, always belonged to you!”

 

 

”P.S. I like you” by Kasie West – Review

Processed with VSCO with a4 preset

*English below*

 

Awww… Asta a fost reacția  mea după ce am citit ultimul rând din ”P.S.: Îmi placi” de Kasie West. O lectură ușoară și foarte drăguță care s-a terminat mult prea repede, cred eu… de fapt, cred că am devorat-o așa de rapid încât nu am simțit cum trece timpul, da, probabil asta s-a întâmplat…

O poveste dulce despre prima iubire a lui Lily Abbott, o adolescentă pasionată de muzică, cu un simț al umorului foarte dezvoltat, lucru ce m-a făcut să râd de-a lungul cărții de multe ori, ciudată, cum se descrie ea, cu o familie de o nebunie aparte și o ură puternică pentru Cade Jennings, un băiat pe care vi-l las vouă să-l descoperiți, citind cartea.

Am îndrăgit-o pe Lily încă din primele pagini datorită personalității ei și m-am regăsit în acest personaj mai mult decât am crezut, atât prin modul ei de a fi cât și prin reacțiile ei la anumite evenimente. Prietenia ei cu Isabel este foarte specială, o prietenie care durează toată viața și care trece prin orice, încercările ei de a-i găsi un iubit lui Lily sunt de apreciat și amuzante totodată, dar fata asta nu știe să renunțe pur și simplu.

Lily este uneori timidă în ceea ce privesc întâlnirile cu alți oameni, însă pune tot ce are în versurile ei și astfel o putem cunoaște mult mai bine. Chiar vreau să îi aud melodiile, nu au cum să nu-ți ajungă la inimă cuvintele ei.

Cât despre familia protagonistei… tot ce pot spune e că am adorat-o. Chiar dacă sunt puțin nebuni și foarte gălăgioși, cu tradiții unice și ciudate, sunt mereu acolo unul pentru celălalt, se susțin în orice și nu se poate să nu-i îndrăgești… ce-i drept, uneori Lily voia să plece pe un submarin pe fundul oceanului pentru puțină liniște și singurătate.

Poveste de iubire este, într-adevăr, predictibilă, dar extrem de drăguță. Am adorat schimbul lor de scrisori și cum își spuneau unul celuilalt lucrurile cele mai intime prin intermediul cuvintelor fără a cunoaște cine este la celălalt capăt, iar întâlnirile lor față în față sunt uneori ciudate, pline de sarcasm și foarte surprinzătoare.

Nivelul de emoții pe care îl transmite cartea este foarte ridicat și reușește să te poarte într-un carusel din care nu prea mai vrei să te dai jos. Autoarea a reușit să construiască această poveste într-un mod frumos și unic, care te prinde încă din primele pagini și cu care se poate identifica oricine deoarece surprinde multe aspecte diferite ale vieții din care avem de învățat: familia, prieteniile, urmarea visurilor și faptul că mereu trebuie să fim noi înșine indiferent de situație.

I-am dat acestei cărți 4 steluțe pe Goodreads și este disponibilă la Editura Corint – Leda Edge. 😍

 

***English***

Processed with VSCO with a4 preset

Awww… that was my reaction after I’ve finished reading the last words from ”P.S. I like

 

you” by Kasie West.  It’s a light read and a super cute one which ended too soon, I guess… actually, I think I devoured it so fast that I forgot about time, yeah, problably that’s what happened…

A sweet story about the first love of Lily Abbott, a teenage girl passionate about music, with a very sharp sense of humor, thing that’d made laugh a lot of times during the book, awkward, as she describes herself, with a crazy family, in a good way and a strong hatred for Cade Jennings, a boy that I will let you discover, while you’ll read the book.

I liked Lily from the first pages thanks to her personality and I found myself in her more than I thought, both through her way of being and her reactions in different events. Her friendship with Isabel it’s a special one, a friendship that will last forever and will survive anything, her attempts to find a boyfriend for Lily are both sweet and hilarious, this girl doesn’t give up so easy though.

Lily is shy sometimes when she meets people, but she puts everything she has in her lyrics and in this way we can know her better. Also I want to hear her songs, there is no way her words will not reach your hearts.

As for her family… everything I can say about that is that I adored them. Even if they’re a little crazy and extremely loud, with weird and unique family traditions, they’re always there for one another, they support each other and you can not love them… still, sometimes Lily wanted to leave on a submarine to the bottom of the ocean for some peace and quiet.

The love story is indeed predictable, but cute as hell. I adored their exchange of letters and how they’ve told each other their deepest secrets and thoughts through the words without knowing who is at the other end, and their meetings in real life were sometimes weird, full of sarcasm and very surprising.

The amount of emotions from this book is very high and it manages to put you in a carousel from where you don’t want to go down. The author managed to build this story in a beautiful and unique way, a way that is really catchy and a story with wich anyone can identify because it’s telling us a lot of things from the real life from wich we can relate: family, friendships, chasing dreams and the fact that you always have to be yourself no matter what.

I gave this book 4 stars on Goodreads. 😍

 

*Quotes*

“Who are you talking to?”

“Myself.”

“You do that a lot.”

“I know. I’m the only one who understands me.” 

“You’re my favorite way to pass the time. But time stands still when you’re on my mind.” 

“Silence is kind of awkward, don’t you think?” he said.

Oh. Or not. “No. I’m okay with silence. We’re in a library after all. This is the birthplace of silence.”

“The library is the birthplace of silence?” David asked.

“All the words are being used by the books. When I was little, that’s what I used to think. That people were told to be quiet so that all their words didn’t get stolen by the books. I thought books needed words to exist. Well, obviously they do, but I thought they needed spoken words. Yeah … I was always weird.”

“And here I thought libraries were quiet because people were trying to study,” David whispered.

“That might be another explanation.”

“Words brought us together though they almost kept us apart.

You trusted me with your secrets and then you stole my heart.”

“Oh, also, if Mr. Ortega catches me writing you this letter, I am committed to shoving it in my mouth and swallowing. I hope I can count on the same commitment from you.” 

 

”E ușor să te iubesc” de Tammara Webber – Recenzie

Titlu: E ușor să te iubesc
Autor: Tammara Webber
Anul publicării: 2013
Număr pagini: 352
Rating: ⭐⭐⭐⭐
Sinopsis
 
 Salvată de un străin. Bântuită de un secret. Câteodată, dragostea nu-i un lucru simplu…El o urmărește, dar nu face cunoștință cu ea până când, odată, într-o întâlnire neașteptată, el devine salvatorul ei. Atracția dintre ei e incontestabilă. Totuși trecutul, pe care el s-a străduit atât de mult să-l depășească, și viitorul, în care ea-și pune atât de mari speranțe, amenință să-i despartă. Numai împreună ar putea să lupte cu durerea și vinovăția, să înfrunte adevărul și să găsească neașteptata putere a dragostei.
 Jackie este o fată frumoasă, este la colegiu, de trei ani are un iubit admirabil și i se pare că viața e ușoară și viitorul îi zâmbește. Fără veste, iubitul o părăsește pentru că vrea să încerce ceva nou, iar durerea despărțirii o face să nu mai ajungă la cursuri și să fie la un pas să piardă examenul și anul. Scapă ca prin urechile acului dintr-o tentativa de viol, părintii îi spun că se duc la schi atunci când hotărăște să vină acasă în vacantă… De unde să înceapă să se refacă? De n-ar fi prietenii, s-ar prăbuși. Pas cu pas, ei o ajută să meargă mai departe. E ca într-un joc, îi vor spune ei și o vor învăța că este destul de puternică pentru a supraviețui.
 
Recenzie
 
 Încep prin a spune că mi-a plăcut această carte încă de la primul capitol și m-a captivat până la ultimul. O lectură ușoară cu o poveste profundă, nu numai cea de dragoste dintre personajele principale, dar și cea de viață a fiecărui personaj.
“Choosing to be with you, isn’t a difficult decision, Jacqueline…It’s easy. Incredibly easy.” 
 Personalități captivante. personaje complexe cu defecte și secrete, care au trecut prin anumite impasuri de-a lungul vieții și care le-au făcut puternice. Jacqueline este o fată care știe ce vrea, încăpățânată, se folosește des de umor și sarcasm, ceea ce aduce un plus cărții. Chiar dacă se confruntă cu anumite traume, ea reușește să le depășească în felul ei și să reia cursul lucrurilor după ceva timp, ce-i drept. Cel de care se îndrăgostește este ”un băiat rău”, după cum spun prietenele ei. Plin de secrete, un artist, un supraviețuitor și cineva care știe ce înseamnă suferința, cu siguranță tipul de personaj pe care ajungi să-l îndrăgești. Personalitatea explozivă a lui Erin, prietena cea mai bună a protagonistei, se face simțită pe parcursul scenelor cu ea și nu numai, spusele ei răsunând în mintea lui Jacqueline; un personaj pe care nu ai cum să nu-l adori.
“You’re full of contradictions, Ms. Wallace.”
I looked up at him and arched a brow. „I’m a girl. That’s part of the job description, Mr. Maxfield.”   
 Mi-a plăcut faptul că autoarea abordează un subiect extrem de important în viața unei femei – abuzul. Etapele spre vindecare sunt greu de parcurs și pline de sentimente negative. Povestea ne arată prin ce trece atunci o persoană și câtă suferință, teamă și mult ajutor din partea celor dragi implică acest lucru.
“The truth was, he now belonged only to my past, and it was time I begin to accept it, as much as it hurt to do so.”
 Mi-ar fi plăcut să văd mai mult din personajul negativ, Buck, care la un moment dat dispare, aș fi vrut să-l doborâm împreună cu personajele de-a lungul cărții, nu doar la sfârșit prin intruziunea lui violentă.
“The night we met—I’m not like that guy.” His jaw was rigid.
„I know tha—” He placed a finger over my lips, his expression softening.
„So I don’t want you to feel pressured. Or overpowered. But I do, absolutely, want to kiss you right now. Badly.”   
 În rest, mi-a plăcut enorm cartea. Prin subiectul abordat reușește să fie o lecție de viață pentru adolescenții și nu numai, din care am învățat multe despre iubirea și respectul de sine și nu în ultimul rând, despre puterea vindecătoare a dragostei.
“Love is not the absence of logic
but logic examined and recalculated
heated and curved to fit
inside the contours of the heart”
 

 

”Confess” de Colleen Hoover – Recenzie

 

Titlu: Confess
 Autor: Colleen Hoover
 Editură: Epica Publishing House
 Anul publicării: 2017
 Tip copertă: Broșată
 Număr pagini: 318
 Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

 

Sinopsis 


   Auburn Reed a pierdut tot ce avea mai de preț. Dar acum, în încercarea de a-și reface viața, știe exact ce are de făcut și e pe deplin conștientă că nu-și poate permite nicio greșeală. Cu toate acestea, nu se așteaptă ca, atunci când pășește într-un atelier de artă din Dallas,în căutarea unui loc de muncă, să fie incredibil de atrasă de Owen Gentry, artistul misterios care deține atelierul. Auburn dă frâu liber sentimentelor sale, dar află apoi că Owen ascunde un secret teribil. Trecutul lui pătat amenință să distrugă tot ce Auburn iubește mai mult și de aceea trebuie să-I îndepărteze pe Owen din viața ei. Pentru a salva dragostea lor, Owen trebuie să-și mărturisească secretul. Dar, în acest caz, mărturia lui poate avea consecințe mult mai grave decât însăși fapta. 

  În stilul ei remarcabil și unic, Colleen Hoover ne poartă printr-o poveste emoționantă despre dragoste adevărată, familie și legături care nu pot fi nicicând destrămate.

Quick Review
 
 ”Confess”, o lectură drăguță, dar cu o profunzime și o poveste aparte.
 Pot spune că autoarea a reușit să mă prindă în mrejele poveștii încă din primele pagini, atât prin stilul ei de a scrie, care e nou pentru mine fiind prima carte scrisă de ea pe care o citesc, cât și prin unicitatea poveștii și felul în care este construită.
“There are people you meet that you get to know, and then there are people you meet that you already know.” 
 Cartea începe prin prezentarea poveștii devastatoare a unui cuplu de tineri, Auburn și Adam, care te va face să verși câteva lacrimi, cu siguranță, iar tristețea nu te va părăsi integral pe parcursul lecturii, dar este un element cheie, ca să spun așa.
“I’ll love you forever. Even when I can’t.” 
 
 Mai târziu facem cunoștință cu Owen, un pictor cu o galerie de artă pe care Auburn ajunge să îl ajute. Mi-a plăcut faptul că iubirea dintre cei doi nu este instantanee și ia naștere pas cu pas, făcându-ne să cunoaștem personajele mai întâi, cu tot cu poveștile din spatele lor. Cu cât cunoaștem mai bine personajele, cu atât le îndrăgim mai mult, evoluția lor fiind palpabilă. Personaje puternice, unice, cu adevărat profunde și de la care avem atât de multe de învățat, aduc poveștii o sclipire aparte care te va urmări destul de mult timp.
 În final aflăm că profunzimea cărții pornește încă de la titlu, totul căpătând un alt sens atunci, unul special, care te va lăsa fără cuvinte.
“Tell me something about yourself that no one else knows. Something I can keep for myself.” 
 
Ceea ce mi-a plăcut enorm de mult, a fost inspirația autoarei de a folosi ilustrațiile unui artist în carne și oase care, oficial, a devenit unul din artiștii mei preferați, pentru a exprima trările ți caracterul frumos al povestii. Efectiv, le iubesc!

Vă recomand această carte cu dragă inimă pentru că vă va surprinde într-un mod foarte plăcut și va rămâne în sufletele voastre mult timp după ce o veți citi. O poveste despre trecut, prezent și viitor în adevăratul sens al cuvântului.

 
 

”Falling kingdoms” (#1) de Morgan Rhodes – Recenzie

Încă o carte pe care am devorat-o într-o singură zi, dar, ca de obicei, nu am nici un regret.
Despre ce e vorba? Mytica este un tărâm împărțit în 3 regate: Auranos, Paelsia și Limeros, în care magia a fost uitată de cei mai mulți și pacea dintre ele pare sigură până când un incident le tulbură liniștea și le aduce în prag de război.

Deși autoarea folosește elemente generale precum: o prințesă care vrea să scape de o căsătorie nedorită, un rebel care vrea să schimbe lumea, un prinț îndrăgostit de cine nu trebuie, o fată cu o putere ascunsă sau o lume în care urmează ca magia să fie dezlănțuită, a reușit să mă captiveze introducând ceea ce îl face pe cititor să continue să citească, după mine. Ce anume? Secrete pretutindeni, morți neașteptate, alianțe greșite, trădări, puțină iubire, aventură, situații limită, pericole, toate astea, puse cum trebuie, au dus la imposibilitatea de a lăsa cartea din mână.
Povestea este spusă din perspectiva a 4 personaje principale: Cleo: prințesa, Jonas: rebelul, Magnus: prințul moștenitor și Lucia: vrăjitoarea. Personaje puternice, construite frumos, cu povești întortocheate în spate, puse într-o lume sângeroasă, întunecată, cu moartea pândind la fiecare colțișor, au adus cărții încă un motiv pentru care să o citești.

Mă tem că ceea ce spun nu o să aducă acestei cărți gloria care i se cuvine. Nu pot să vă zic decât că mi-a plăcut enorm de mult, m-a ținut trează până la o oră târzie în noapte numai ca să văd ce se întâmplă în următorul capitol, m-a făcut să mă gândesc la numite lucruri și cu siguranță m-a determinat să intru pe modul ”fangirl” imediat. Așa că vă spun să vă faceți o favoare și să o citiți, mai ales dacă sunteți mari fani fantasy și vă plac astfel de povești misterioase și pline de magie.
Ceea ce s-ar putea să vă facă să nu o vedeți prea sus este asemănarea cu seria ”Game of thrones”, cum spun mulți cititori, însă, ”Falling kingdoms” este, după mine, o carte ce merită citită căci s-ar putea să vă surprindă într-un mod plăcut.
* Am dat acestei cărți 5 steluțe pe Goodreads.

Citate:

“Even paradise could become a prison if one had enough time to take notice of the walls.”
 
“Even in the darkest and most cruel person, there is still a kernel of good. And within the most perfect champion, there is darkness. The question is, will one give in to the dark or the light? It’s something we decide with every choice we make, every day that we exist. What might not be evil to you could be evil to someone else. Knowing this makes us powerful even without magic.”
 
“You must continue to believe with all your heart. Sometimes belief is all if takes to make something real.”
“Hate is such a strong emotion. Much more powerful than indifference. But those who burn with hate can also love just as intensely. Can’t they? When you hate–or love–do you do so with all your heart? So much that it feels as if you might die from it?”
 
“Love is stronger than anger. Love is stronger then hate-stronger than anything. Remember that.”

Seria ”The Captive” de Erica Stevens – Recenzie

Conține: – Captured #1
– Renegade #2
– Refugee #3
– Salvation #4
– Redemption #5
– Broken #5.5
– Vengeance #6
– Unbound #7

Eu am citit numai primele 4 volume, următoarele urmărind povestea altor personaje după ceva timp față de primele, dar pe acestea le voi citi mai târziu.

Această serie are loc într-un viitor în care vampirii conduc lumea, iar oamenii ajung fie să trăiască în teamă prin păduri și nu numai, fie să ajungă sclavii de sânge ai vampirilor. Acest lucru s-a întâmplat în urma unui război dintre cele două părți care a avut loc în urmă cu 100 de ani. Vampirii au ajuns să construiască un imperiu în fruntea căruia stă regele cu cei 5 copii ai lui, 3 fii și 2 fiice, iar în pădurile din jurul acestui imperiu își are reședința o rebeliune a oamenilor ce ripostează în fața acestor creaturi.

Arianna este fiica liderului rebeliunii care ajunge, în urma unui raid, să fie capturată de vampiri și licitată ca sclavă de sânge, o soartă mai rea ca moartea, cum crede ea. În urma licitației ajunge pe mâna unui vampir înfricoșător… până când, un vampir ”devastator de chipeș” pășește în față și o cere pentru el. Acesta se dovedește a fi Braith, unul din fiii regelui, prin urmare, un prinț.
Spre surprinderea Ariannei, Braith pare diferit de ceilalți. Nu o tratează deloc ca o sclavă, chiar dimpotrivă, are grijă de ea și bineînțeles că se formează o legătură foarte strânsă între ei.
Erica Stevens a creat o poveste foarte frumoasă de dragoste, de care sunt sigură ca nu veți rămâne indiferenți, dar a creat și o lume sângeroasă și înfricoșătoare,iar iubitorii de acțiune nu vor fi dezamăgiți, seria având multe scene de luptă duse până la moarte, războaie, urmăriri,iar acestea combinate cu puterile vampirești au un rezultat surprinzător.

Cărțile se axează pe Arianna (Aria, cum vrea ea să i se spună) și Braith, de care am spus deja că au o poveste foarte frumoasă și dulce uneori, dar nici personajele secundare nu dezamăgesc.
Îi întâlnim familia Ariannei, tatăl și cei doi frați ai ei, Daniel și William, fratele ei geamăn, care sunt foarte apropiați și ar face orice unul pentru celălalt.
Max este prietenul cel mai bun al Ariannei care este și el capturat odată cu ea și cumpărat de un vampir foarte crud, dar tot îi promite să o salveze indiferent ce se va întâmpla cu el.
Jericho (cunoscut, de altfel, ca Jack), fratele mai mic al lui Braith, este unul din personajele pe care le-am adorat în această carte, o urmare a șarmului și umorului său (bine că are o carte numai pentru el).
Aria este, din punctul meu de vedere, un personaj badass și a intrat cu ușurință pe lista mea cu personaje feminine preferate. Iar Braith, ei bine… este Braith, dacă veți citi, veți știi despre ce vorbesc.

Uneori, acțiunea devine predictibilă și povestea oarecum ”cheesy”, însă tot a reușit să mă cucerească și să mă surprindă când mă așteptam mai puțin.
Aș vrea să spun mai multe, însă mă tem că voi da prea multe în vileag și aș vrea să vă las pe voi să descoperiți.
Vreau să închei prin a spune că ceva ce mi-a plăcut la această carte a fost faptul că autoarea nu s-a ”lungit” cu povestea și m-a ținut tot timpul în alertă și trează noaptea, 4 cărți devorate în 2 zile, reușind în același timp să contureze o lume și o poveste inedită.
Am dat acestor cărți între 3 și 4 steluțe pe Goodreads.

P.S. Seria nu este tradusă în limba română, dar eu le-am citit în engleză și online aici.

Citate:

 

“I’ve heard that there was a time when there were schools, when we were taught things, and educated. They do not exist anymore; they are things of legend now, whispered about in awe, as so many other things are. Things that we used to have and enjoy, but will never again know if your kind has anything to do with it! There is survival of the fittest, and then there is cruelty. I may be paying the price now for my role in the resistance, but I wouldn’t change a thing. I stood up for what I believe in, I have pride in what I believe in, and no matter what you do to me, you can’t take that fact away!” 
― Erica StevensCaptured

 

 

 

The monster inside of him was clawing to break free, while the man inside of him was tempted to fall to his knees and beg Ashby to give her back to him, unharmed.” 
― Erica StevensRenegade 
 
 
 
“I think you’ve figured out the extremes that I will go to, and that there isn’t anything I won’t do, any one I won’t destroy, to protect her.” 
― Erica StevensRefugee
“You can do this Braith,” she whispered.
He was pretty sure he could do just about anything if she was standing at his side.” 

― Erica StevensRefugee
“They wouldn’t have broken me. I’m not breakable, I may be shaken right now, but I’m not broken.” 
― Erica StevensSalvation
“She grinned up at him, her eyes sparkling and mischievous and her mouth slightly swollen from his kiss. He wasn’t entirely certain if forever would be enough for him. He knew that no matter what, this woman, once his blood slave, then his greatest downfall, and finally his salvation would never fail to amaze him, never fail to bring joy and love to his life, and would him captive for eternity.” 
― Erica StevensSalvation

Top 10 cărți citite în 2017

 
Vreau să încep prin a spune că nu îmi place să concep un top. Îmi este foarte greu să pun cărțile care îmi plac într-o anumită ordine, așa că următoarele 10 cărți sunt puse într-o ordine aleatorie.
În 2017 am citit 68 de cărți, printre care multe cărți recitite, un lucru pe care îl fac destul de des, dar pentru acest top am ales cărți proaspăt citite.
Să începem:
 
1. Regina umbrelor – Sarah J. Maas
Regina umbrelor este al patrulea volum din seria Tronul de cleștar, una din seriile mele preferate. Nici nu pot spune cât de mult îmi place această serie și tot ce are ea, o poveste foarte bine gândită, personaje complexe, multe secrete, răsturnări de situație cât cuprinde, magie, asasini, prinți și prințese, povești de dragoste, un rege crud, redescoperiri de sine, un trecut sfâșietor, lupte, prietenii adevărate și o eroină care intră la categoria badass. Ce îți mai poți dori? Dacă nu ați citit aceasta serie și sunteți fani fantasy, aceasta este un must read.
 
2. Îngeri căzuți – Susan Ee
Îngeri căzuți este primul volum din trilogia Penryn și sfârșitul lumii. Cartea urmărește poveste lui Penryn într-o lume stăpânită de îngeri și în care oamenii trăiesc de pe o zi pe alta, cu frica de a nu fi prinși de creaturile înaripate. Penryn ajunge să se alieze cu Raffe, un înger care îți va intra pe sub piele, pentru a-și recăpăta sora mai mică, iar Raffe are nevoie de ea pentru a-și recăpătă aripile retezate. O poveste de supraviețuire, despre ce sunt capabili să facă oamenii pentru familiile lor, despre alianțe și trădări și bineînțeles despre o iubire aparent imposibilă. Fani fantasy, faceți-vă o favoare și citiți această serie, nu cred că veți regreta.
 
3. Obsidian – Jennifer L. Armentrout
Oficial, seria Luxa intrat pe lista seriilor mele preferate. Este prima carte pe care o citesc care abordează subiectul extratereștrilor și pur și simplu m-a captivat. Katy, o bloggeriță care scrie recenzii de carte, se mută într-un oraș nou, iar aici îl întâlnește pe misteriosul și arogantul Daemon, care se dovedește a fi un extraterestru și de care ajunge să se îndrăgostească. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această serie a fost povestea originală și relația celor doi, fiind o relație plină de replici acide și amuzante, de sentimente foarte intense și care te ține cu sufletul la gură pe tot parcursul ei. V-o recomand cu dragă inimă.
 
4. Regatul spinilor și al trandafirilor – Sarah J. Maas
 
Încă o serie care mi-a intrat pe sub piele, cred că 2017 a fost anul descoperirilor în ceea ce mă privește. De acestă serie m-am îndrăgostit imediat, nu este la fel de complexă ca Tronul de cleștar,dar are o poveste fascinantă, plină de magie și întuneric. Mi-a plăcut mai tot la ea, iar Feyre și Rhysand m-au cucerit. Nu pot să vă zic decât să o citiți, cât mai repede.
 
 
5. Ultimul imperiu – Brandon Sanderson
 
La început m-a intimidat puțin această carte deoarece este destul de lungă, dar odată ce am început-o nu am mai putut-o lăsa din mâna. O lume interesantă, nouă, întunecată, cu oameni care au puteri speciale extrase din metale. Kelsier este un erou pentru oamenii ca el și pot spune că este un erou și pentru mine. A intrat cu ușurință în lista personajelor mele preferate. La fel și Vin. O fată cu adevărat specială, cu o poveste cutremurătoare. Nu prea am cuvinte pentru această carte. Doar, citiți-o.
 
6. Urgia și zorile – Renee Ahdieh
 
Un retelling al poveștii 1001 de nopți, care mi-a plăcut extrem de mult. A fost una din singurele cărți care m-a făcut să o recitesc imediat după ce am terminat-o deoarece, la început, sunt multe lucruri ascunse și care sunt descoperite pe parcursul cărții, însă a doua oară e mult mai bine (sunt o ciudată, știu). Este o poveste misterioasă, plină de pasiune și secrete, iar personajele sunt fantastice.
 
 
7. Blestemul câștigătorului – Marie Rutkoski
 
La această carte am făcut o întreaga recenzie aici.
 
 
 
 
 
8. Vremuri de sânge și străluciri de stele – Laini Taylor
 
Al doilea volum din trilogia Născută din fum și os continuă povestea lui Karou și Akiva, însă nu vreau să dau vreun fel de spoiler așa că recenzia primului volum este aici. Pot spune că al doilea volum a fost la fel de surprinzător ca primul și, personal, nu m-a dezamăgit în niciun fel.
 
 
 
9. Un băiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson
 
O carte care m-a distrus pe dinăuntru, m-a făcut vraiște, efectiv. Cartea urmărește povestea unui băiat, așa cum îi spune și titlul, de pe lista lui Schindler, după mine el fiind un erou al acelor vremuri, unul din puținii oameni care au îndrăznit să facă ceva împotriva acelui regim. Nu pot să vă spun decât să o citiți, pentru că astfel de poveste trebuie răspândită în lumea întreagă și avem foarte multe de învățat din ea.
 
 
10. Te aștept – Jennifer L. Armentrout
 
În ultimele luni am fost adepta poveștilor de dragoste, iar această carte este una din preferatele mele. Îi iubesc pe Avery și Cam și relația dintre ei, la început dificilă din cauza trecutului celor doi, fiind unul dureros și greu, dar ei învață să aibă încredere unul în celălalt, iar acest lucru duce la construirea unei povești foarte frumoase ce merită citită. Dacă vă plac poveștile de dragoste, aceasta este un must read.
 
Cam asta a fost. Ca încheiere pot spune că am descoperit cărți și serii fantastice, autori care au devenit favoriții mei și este foarte posibil să citesc mai multe cărți scrise de ei. Sper că v-am făcut curioși în legătură cu câteva cărți și că le veți aborda cât de curând.

 

Voi ce ați citit în 2017? 

2017 – throwback

 
2017 a fost un an foarte plin pentru mine. Poate unul din cei mai plini de până acum și m-am gândit să scriu despre acesta într-un articol realizat în ultimele ore ale anului, acum aducându-mi aminte de toate clipele frumoase și mai puțin frumoase petrecute.
Anul acesta am luat câteva decizii definitorii pentru viitorul apropiat. Una dintre ele fiind înființarea acestui blog și paginii de bookstagram. Mi-a luat ceva timp să fac asta nefiind sigură, însă acum mă bucur foarte mult că am făcut acest pas deoarece am descoperit câteva lucruri despre mine și am avut ocazia să vorbesc cu persoane minunate din această comunitate. Vreau să le mulțumesc atât lor cât  și vouă pentru primirea călduroasă pe care mi-ați oferit-o.
În ceea ce privește viața mea personală, m-am decis în legătura cu ceea ce voi face după terminarea liceului, intrarea la facultate, mutarea într-un nou oraș, dar astea se vor întâmpla în anul care vine.
În acest an am descoperit ca am niște prieteni grozavi care au fost mereu acolo când am avut nevoie de ei și sper că și eu le-am fost alături și aș vrea să le mulțumesc pentru tot, pentru toate momentele frumoase petrecute cu ei și pentru toate încurajările oferite când am avut nevoie de ele.
2017 a fost un an foarte productiv în ceea ce privește lectura reușind să citesc 68 de cărți din goal-ul meu de 35. Anul ăsta am citit mai mult ca oricând și am reușit să mă surprind și pe mine deoarece, printr-o oarecare magie, am avut timp să fac foarte multe lucruri și am citit destul de mult după părerea mea. Aș dori sa împărtășesc cu voi câteva dintre lecturile mele preferate din acest an.

 

 

 
Am citit câteva cărți care au avut ca subiect Al Doilea Război Mondial, am început cu una și celelalte pur și simplu mi-au căzut în mână. Vi le recomand pe toate deoarece eu am aflat câteva chestii și m-au învățat fiecare câte ceva:
– Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne
Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson
Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys, una din cărțile mele preferate.
Am descoperit câteva serii frumoase, eu care tânjesc după serii fiind preferatele mele, precum:
– seria Născuți din ceață de Brandon Sanderson
– Penryn și sfârșitul lumii de Susan Ee
– Trilogia Câștigătorului de Marie Rutkoski
Culorile dragostei de Kerstin Gier
Lux de Jennifer L. Armentrout
Regatul spinilor și al trandafirilor de Sarah J. Maas
Ca standalone mi-au plăcut în mod deosebit:
Chimista de Stephenie Meyer
Marțianul de Andy Weir
Deception Point de Dan Brown
De asemenea am recitit seriile mele preferate:
Tronul de cleștar de Sarah J. Maas
Instrumente mortale de Cassandra Clare
Academia Vampirilor de Richelle Mead
Născută din fum și os de Laini Taylor
P.S. Toate cărțile de mai sus mi-au plăcut extrem de mult, unele rămânând my all time favourite și vi le recomand cu dragă inimă. Dacă vreți sa vedeți tot ce am citit anul ăsta puteți intra pe contul meu de Goodreads.
În final vreau să vă mulțumesc tuturor pentru tot și sper că în anul care vine să continui ceea ce am început în noiembrie, anume blogul și bookstagramul care m-au surprins în fiecare zi de când le-am început cu ajutorul vostru și că ați avut un an frumos și plin de momente memorabile.

 

Vouă vă urez sa aveți un an cât mai bun și sa realizați tot ceea ce v-ați propus. Va îmbrățișez cu drag! 

"Născută din fum și os" (#1) de Laini Taylor – Recenzie

 
 

Titlu: Născută din fum și os
Autor: Laini Taylor
Editură: Epica Publishing House
Anul publicării: 2016
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 400
Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

 
 
 
 
 
Sinopsis
Pe întreg pământul, urme negre de mâini, imprimate cu foc, apar pe mai multe porți. Sunt ale unor creaturi străine, înaripate, care s-au strecurat în această lume printr-o despicătură din cer.
Într-o dugheană veche și întunecată, proviziile de dinți omenești ale unui diavol scad periculos.
Iar pe străduțele întortocheate, întunecate și misterioase ale Pragăi, o tânără elevă de la Liceul de Artă e pe cale să fie prinsă într-un crâncen război din altă lume.
Ea este Karou, își umple caietele de schițe cu portrete de monștri, care poate că sunt sau nu sunt adevărați. Obișnuiește să dispară în mod misterios pentru a îndeplini unele “comisioane”; vorbește multe limbi – nu toate omenești, iar părul ei, de un albastru-aprins, chiar așa îi crește. Oare cine este ea? Întrebarea aceasta nu-i dă pace, dar tocmai este pe cale să afle răspunsul.
Când unul dintre străini – frumosul Akiva, chinuit de amintiri întunecate – dă cu ochii de ea, pe o alee din Marrakech, rezultatul este sânge și explozie de lumină astrală, secrete dezvăluite și o dragoste cum numai în stele poate fi scrisă, ale cărei rădăcini sunt adânc împlântate într-un trecut nemilos și dureros. Va ajunge, oare, Karou să regrete c-a aflat adevărul despre ea însăși?
Recenzie


 Okay, trebuie, mai întâi, să îmi pun puțină ordine în gânduri, de parcă asta ar fi posibil după lecturarea aceste cărți, Născuta din fum și os. Efectul pe care l-a avut această poveste asupra mea este unul devastator. Am devorat-o cu totul, am trăit-o până la ultima pagină și chiar m-a ținut trează până la o oră destul de târzie în noapte, iar după ce am terminat-o, m-am gândit la ea zile întregi, gândindu-mă dacă am ratat vreun colțișor întunecat, vreun secret neîmpărtășit sau vreun indiciu lăsat de autoare pentru că trebuia să știu ce se va mai întâmpla cu personajele din carte.
Este o poveste originală, lucru rar întâlnit în fantasy fiind foarte multe cărți scrise în acest gen, surprinzătoare și debordează de o magie răvășitoare care te transportă într-o lume misterioasă și întunecată.
În această lume o întâlnim pe eroina noastră, Karou. O fată misterioasă atât pentru cei din jur cât și pentru ea, amuzantă, frumoasă, magică, care se joacă cu adevărul după bunul plac și îl ascunde prin sarcasm față de ceilalți. Numai că, ea nu este o fată normală de 17 ani care își trăiește viața în Praga, Karou este mult mai mult de atât. Disparițiile ei misterioase le implică pe himere, creaturi născute din combinarea mai multor animale, precis, pe Brimstone, un lider, un ocrotitor, o himeră ce se joacă cu limita dintre viață și moarte. Comisioanele lui Karou pentru el implică misiuni periculoase în toate colțurile lumii și ce îi aduce Karou? Dinți umani. Da, ați auzit bine. Dar ce face cu ei, depinde de voi să aflați.
“Karou era, pur și simplu, răpitoare. Cu piele catifelată și cu picioare lungi, cu părul lung azuriu și ochii unei stele de cinema din perioada filmului mut, se mișca precum un poem și zâmbea precum un sfinx. Fața ei nu numai că era frumoasă, dar era și plină de viață, cu privirea totdeauna scânteietoare și luminoasă, și avea un fel de a-și lăsa capul un pic într-o parte, ca o pasăre, cu buzele strânse, în timp ce ochii ei negri jucau vioi, un gest care sugera secrete și mistere.”
 
Într-una din aceste misiuni, Karou îl întâlnește pe Akiva, un înger cu privirea de foc și aripi strălucitoare, un suflet plin de ură și de o durere din alte timpuri, un suflet ce își caută răzbunarea pentru un trecut îngrozitor. Întâlnirea lor este, într-adevăr, una explozivă, și trezește la viață amintiri de mult uitate și aproape imposibil de crezut, trezește la viață o speranță de mult apusă. Akiva m-a cucerit din prima clipă, este unul din acele personaje care te face să îți activezi modul “Fangirl” și să o iei razna.
“Dar toate acestea erau doar impresii trecătoare. Ceea ce-i șoca pe oamenii care rămâneau pironiți, uitându-se la el cum trece, erau ochii lui.
Aveau culoarea ambrei ca ochii de tigru și, tot ca la tigru, erau încondeiați cu negru – negru atât de la genele dese cât și de la fardul de ochi, scoțându-i în evidență aurul irișilor ca niște raze. Erau curați și luminoși, hipnotizanți și dureros de frumoși, dar ceva nu era în regulă, ceva lipsea. Omenia, probabil, calitatea aceea de bunăvoință pe care o au oamenii, fără ironie, numită după ei înșiși.”


Apariția lui Akiva îi răstoarnă lumea lui Karou cu susul în jos, neștiind ce înseamnă cu adevărat ceea ce simte și ce trăiește, în cine să aibă încredere și în cine nu și chiar cine este ea cu adevărat. Karou află lucruri îngrozitoare despre un război ce durează de ani întregi și care va distruge îngerii și himerele, poate și oamenii.
Iubirea dintre Akiva și Karou este una începută într-o altă lume și într-alt  timp. Rădăcinile ei fiind atât de adânci încât a putut învinge totul și a reușit să îi aducă din nou împreună.


“Trebuia să-și înăbușe sentimentul; nici măcar n-ar fi trebuit să simtă asta – acest zbucium, această necesitate imperioasă, acest tumult, acest iureș. Și, sub toate acestea, un ciot sucit de gând, pe care-l ținuse prizonier în umbrele minții lui, atât de încovoiat, încât nici nu-l mai recunoștea drept ce era: o speranță. O foarte mică speranță. Și în centrul ei: Karou.”
Îmi doresc să vă pot spune mai multe, dar voi strica tot farmecul deoarece este o carte care trebuie descoperită pagină cu pagină și ascunde atât de multe lucruri care te vor da peste cap încât nici nu vei știi când te-a prins în mrejele ei.
“Karou era misterioasă. Aparent, nu avea familie, nu vorbea niciodată despre ea însăși și era expertă la parat întrebări – din câte știau prietenele despre originile ei, ar fi putut foarte bine să fi ieșit direct din capul lui Zeus. Și surprindea continuu. Buzunarele ei erau întotdeauna pline-ochi de lucruri curioase: monede antice de bronz, dinți, tigri minusculi de jad, nu mai mari decât unghia degetului mare.”

 

 
Născută din fum și os este una din cele mai originale povești pe care le-am citit până acum, atât de fantasy cât și de iubire. Laini Taylor reușește, printr-o scriitură cursivă și nouă pentru mine, să împletească atât de bine unele aspecte antitetice încât a creat o poveste frumoasă, misterioasă și cu adevărat magică și personaje pe care nu le voi uita niciodată, înscriindu-se pe lista mea cu personaje fantasy preferate, deși ar fi o listă destul de lungă și așa, dar mereu e destul loc și pentru alte personaje fantastice. Nu pot decât să vă rog să citiți această carte pentru că merită și nu veți regreta niciun minuțel pe care îl veți petrece parcurgând-o.

 

"Banda celor șase ciori" de Leigh Bardugo – Recenzie

Titlu: Banda celor șase ciori
Autor: Leigh Bardugo
Editură: Trei
Anul publicării: 2016
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 592
Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

 

 
 
Sinopsis
Ketterdam: un centru înfloritor al comerțului internațional, unde poți găsi orice dacă ești dispus să plătești prețul – și nimeni nu o știe mai bine decât Kaz Brekker, un hoț de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acționeze de unul singur…
Așa că iată care este banda lui:
Un condamnat însetat de răzbunare.
Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.
Un fugar cu un trecut privilegiat.
O spioană poreclită Fantoma.
O Sfâșie-Inimi care își folosește puterea ca să supraviețuiască într-un cartier rău famat.
Un hoț cu darul evadărilor imposibile.
Kaz și echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei.
Recenzie
Oh, doamne! Mai vreau!
Cam aceasta a fost reacția mea după ce am citit Banda celor șase ciori. Este foarte posibil să nu cuprind în cuvintele mele tot ceea ce este această carte deoarece e una din acele povești atât de bine scrisă, încât te înghite cu totul și nu te lasă să scapi până nu ajungi la ultima pagină și numai dacă o veți citi, veți înțelege despre ce vorbesc. Mă tem că nu voi spune tot ce vreau și că voi omite anumite lucruri, neoferindu-i cărții dreptatea care i se cuvine.
O carte fascinantă, bine gândită ,plină de suspans, controverse, întuneric care prezintă poveștile celor șase membrii ai bandei.
Acțiunea are loc în universul Grisha, asemena trilogiei Grisha. Dacă nu ați citit trilogia, nu vă faceți griji, totul este explicat de autoare la început și cartea poate fi citită fără a fi citit trilogia înainte.
Kaz Brekker, un hoț priceput, cu o minte ageră, nemilos, insensibil, lipsit de scrupule, își uneltește tâlhăriile în Butoi, o zonă cu o anumită reputație din Ketterdam, unde bandele de tâlhari sunt într-o continuă rivalitate și mereu căutând să se îngroape una pe cealaltă. Kaz este personajul meu preferat, este complex, cu o poveste sfâșietoare în spate care l-a transformat în cel ce este astăzi, un personaj cu “defecte”, un erou imperfect, așa cum îmi place. El poartă mereu mănuși deoarece nu poate suporta atingerea altei ființe umane din cauza unei întâmplări de când era mic și se sprijină mereu într-un baston cu cap de cioară, având probleme la un picior din cauza unui accident mai vechi.
“Ţii pariuri pentru meciuri de box ilegale, pentru curse de cai și pentru propriile tale jocuri de noroc. De mai bine de doi ani ești șeful salonului de jocuri de la Clubul Ciorii. Ești cel mai tânăr şef de salon şi, de când l-ai preluat, i-ai dublat profiturile. Eşti un şantajist…
— Fac speculă cu informații.
— Un şarlatan…
— Creez oportunități.
— Un proxenet şi un criminal.
— Nu lucrez cu târfe şi nu comit o crimă decât dacă serveşte cauzei mele.”
I se propune o afacere de către Van Eck. Să îl elibereze pe Bo Yul-Bayur, un om de știință care a creat un drog ce amplifică puterile unui Grisha, într-un mod înfricoșător,  și creează dependență încă de la prima doză, din Curtea de Gheață, o închisoare foarte bine păzită din care nu au ieșit mulți care să povestească despre asta, iar suma pe care o poate câștiga îl determină să accepte.
Însă, pentru a putea reuși, el își formează cea mai bună echipă, cu cele mai mari șanse de reușită.
Nina, o Sfâșie-Inimi, o Grisha puternică care are un trecut comun cu fjerdanul Matthias, un vânător de “vrăjitoare”. Nina îl iubește pe Matthias, în timp ce acesta o urăște și vrea să o omoare. Discuțiile și relația celor doi sunt mereu la marginea prăpastiei, iar tensiunea dintre ei conduc la lucruri la care nu te aștepți.
 
“ — Rămâi, a spus ea cu respirația întretăiată și cu ochii înlăcrimați. Rămâi până la sfârșit.
— Și după, a spus el. Pentru totdeauna.
— Vreau să mă simt din nou în siguranță. Vreau să mă întorc acasă, în Ravka.
— Atunci am să te duc acolo. O să dăm foc la stafide sau ce mai faceți voi, păgânii, ca să vă distrați.
— Fanaticule, i-a spus ea cu glas stins.
— Vrăjitoareo.”
 
Jesper, un trăgător priceput, trebuia să urmeze cursurile unei facultăți, însă ajunge să frecventeze jocurile de noroc și să își facă datorii mari. Acesta face, mai mereu, echipă cu Wylan, un fugar, ales de Kaz pentru șanse de reușită cât mai mari, având în vedere din ce familie vine.
Și nu în ultimul rând, Inej, umbra lui Kaz, poreclită Fantoma. Aceasta a fost mereu de partea lui Kaz, de când i-a plătit datoriile la Menajerie, un bordel căruia i-a fost vândută. Inej este îndrăgostită de Kaz, deși neagă acest lucru, iar Kaz, la rându-i, simte același lucru pentru ea, dar nu își poate depăși temerile. Inej este un personaj puternic, nu se lasă călcată în picioare de nimeni și își face singură dreptate și este unul din personajele mele feminine preferate datorită modului ei de a fi, din punctul meu de vedere, o fată care poate conduce lumea.
“Nimeni nu se mişca la fel ca Inej, ca şi când lumea ar fi fost făcută din fum, iar ea pur şi simplu trecea prin ea.”
Poveștile lor, de dinainte să se alăture aceste misiuni sinucigașe, pline de violență, singurătate, trădare, au condus la construirea celor șase caractere puternice, iar la finalul cărții se observă o evoluție nu numai în deciziile pe care le iau, dar și în dezvoltarea legăturilor dintre ei, formând un grup  unit, chiar dacă există încă îndoieli, doar sunt tâlhari la urma urmei.


“Un cartofor, un condamnat, un fiu rebel, o Grisha rătăcită, o fată suli care devenise o ucigașă și un băiat din Butoi care devenise ceva și mai rău.
Inej s-a uitat la echipa ei ciudată, cu toții desculți și tremurând în uniforme de pușcărie murdare de funingine, cu trăsăturile estompate de ceață și poleite de lumina aurie a cupolei.
Ce-i unea? Lăcomia? Disperarea? Sau doar certitudinea că dacă unul dintre ei sau chiar toți ar fi dispărut în noaptea aceea, n-ar fi venit nimeni să-i caute?
Jesper a fost cel care a vorbit primul.
— Fără bocitoare.
— Fără înmormântări, i-au răspuns ceilalți la unison”
Nu vreau să vă spun prea multe despre acțiune și tot ce implică ea deoarece îmi doresc să fiți voi cei care descoperiți tainele poveștii și cotloanele întunecate ale acesteia. Însă, m-a făcut să uit că personajele sunt adolescenți, aceștia dând dovadă de o maturitate ieșită din comun.
Banda celor șase ciori este o poveste captivantă, care te ține cu sufletul la gură pe tot parcursul ei și te face să te întrebi constant ce se va întâmpla în continuare, cine va trăda pe cine, de ce se întâmplă asta. Recomand cartea oricui este doritor de o adevărată aventură și vă atenționez că această carte creează dependență.
 
Citate
– “Inima e o săgeată. Are nevoie de o țintă ca să știe unde să se înfigă.”
– “— Mă întreb ce ar zice Matthias de ținuta asta.
— Nu i-ar plăcea.
— Nu-i place nimic din ce faci tu. Dar când râzi, imediat ridică capul, ca o lalea pusă în apă proaspătă.”
– “— Te vreau fără armură, Kaz Brekker. Sau nu te vreau deloc.”
– “Dacă ar fi fost un şiretlic, ţi-aş fi promis siguranţă. Ţi-aş fi oferit fericirea. Nu ştiu dacă există fericire în Butoi, dar cu mine n-o să ai parte de aşa ceva.”
 
– “Fiecare dintre noi e monstrul cuiva, Nina.”

 

– “Nu exista nicio parte în el care să nu fi fost frântă, care să nu se fi vindecat imperfect, şi nu exista nicio parte în el care să nu fi devenit mai puternică pentru că fusese frântă. Bastonul a devenit o parte din legenda pe care şi-o construise. Devenise Kaz Brekker, schilod şi escroc, bastardul din Butoi”